Cum îmbunătățesc comunicarea?
În relația părinte-adolescent, comunicarea poate fi dificilă, atât pentru părinți cât și pentru adolescenți, de aceea este esențial să înțelegem perspectiva fiecăruia.
Adolescentul se confruntă cu acea furtună hormonală, declanșată de dezvoltarea caracteristicilor psihosexuale, ceea ce determină modificări de comportament, în sensul apariției instabilității afective la fete și a conduitelor agresive la băieți. De asemenea, se accentuează tensiunea sexuală care se cere a fi descărcată, fie prin masturbare fie prin act sexual. Are loc definitivarea identității psihosexuale, în care rolul fundamental le revine părinților sau substitutelor parentale.
Postura de părinte-adolescent este dificilă, iar cei mai mulți dintre ei nu sunt pregătiți pentru acest rol. Adolescentul trăiește într-o presiune imensă, în timp ce încearcă să își găsească drumul într-o lume nouă, împins de nevoia psihologică de a deveni independent și de așteptările sociale de a avea succes. Iar adulții trebuie să creeze un context în care să aibe loc această creștere, dar deseori acest proces este greu atât pentru adolescent cât și pentru părinte. De ce? În relația cu adolescentul, părintele trebuie să respecte demnitatea adolescenților, să le dezvolte sentimentul de stimă de sine, să le ofere, să le comunice îndrumări utile, iar toate acestea să îi ajute să devină mai maturi din punct de vedere social.
Contextul psihologic al unui adolescent trebuie să fie capabil să se adapteze la schimbările de dispoziție, la idei aparent iraționale, comportamente ocazionale ciudate, un vocabular nou și fapte stânjenitoare. Toate acestea apar pe măsură ce adolescentul începe să se joace cu propria putere, cu autonomia, dependența și independența.
Uneori, părinții întâmpină această perioadă cu interpretări negative născute din amintirile propriei adolescențe, dar și din poveștile îngrozitoare cu adolescenți care abuzează de alcool, droguri, sex și violență. Negocierea etapei de adolescență nu este ușoară, astfel că, atât părinții cât și adolescenții trebuie să își dezvolte răbdarea, să continue să vorbească și să iubească, pentru a face lucrurile să meargă în această etapă plină de schimbări pentru ambele părți.
O soluție este ca părinții să își facă propriile grupuri de suport, brainstorming, exersarea comunicării congruente.
Armonia în comunicare, dialogul plin de sensuri poate avea loc între oameni care se simt egali ca valoare și, prin urmare, pot dezvolta un comportament nou, constructiv. Rezultatul poate fi o relație și mai puternica, astfel că:
- Părintele trebuie să își exprime fricile, astfel încât adolescentul să le poată auzi;
- Adolescentul să fie capabil să spună ce se întâmplă cu el și să fie crezut. Să vorbească despre fricile sale și să știe că va fi ascultat fără a fi criticat sau ridiculizat;
- Părintele, să dea dovadă de disponibilitate de a asculta și de a arăta că înțelege. Înțelegerea nu înseamnă a găsi scuze, ci oferă doar o bază clară, de la care se poate merge mai departe;
- Adolescentul, poate explica propria nevoie ca părintele să-l asculte și să nu îi dea sfaturi dacă nu le cere;
- Părintele să înțeleagă, că adolescentul are dreptul de a nu acționa conform sfatului care i-a fost dat.
Dacă întâmpinați dificultăți în comunicarea eficientă cu copilul dumneavoastră sau adolescentul are nevoie de un suport suplimentar să depășescă provocările acestei etape, ar putea fi util să discutați cu un psihoterapeut sau să apelați la servicile unui specialist.
Bibliografie:
- ”Introducere în psihologia familiei și psihosexologie”, Diana Lucia Vasile, editura Fundației România de Mâine, București, 2008.
- ”Arta de a făuri oameni, Psihologia familiei”, Virginia Satir, editura Trei, București, 2010.
