Depresia a fost recunoscută ca o afecțiune distinctă și gravă de mai bine de 2000 de ani. Deși definițiile au variat, constructul de bază al depresiei a rămas intact: o condiție de descurajare și anergie asemănătoare tristeții normale, dar extrem de diferită în severitatea, durata și/sau lipsa unui eveniment declanșator.
Asemenea abordărilor terapeutice diferite, progresul în cadrul psihoterapiei este redat de către mai mulți factori, printre care: data începerii psihoterapiei (cu cât mai devreme în funcție de situație, cu atât mai benefic), obiectivele corect setate și relația terapeutică. Aceasta din urmă se dovedește a fi pionul principal care influențează procesul psihoterapeutic.
Anxietatea de separare este un proces natural ce are loc începând cu vârsta aproximativă de 9 luni, ajungând să fie cea mai intensă în jurul vârstei de 2 ani, iar apoi începe să scadă gradual. Este un proces reprezentativ pentru relația de încredere și dependență pe care a dezvoltat-o copilul cu îngrijitorul său.
